UNIUNEA EUROPEANA
GUVERNUL ROMANIEI
Investim in mediu. Credem in viitor.
ARIA NATURALA PROTEJATA
MAGLAVIT
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007-2013
Proiect co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala
Descrierea ariei protejate Specii protejate

elaphe longissima (Sarpele lui Esculap)

elaphe longissima (Sarpele lui Esculap)

Sarpele lui Esculap face parte din familia Colubridae. Aceasta familie cuprinde cea mai mare parte a serpilor, printre care se numara forme prezentand mari deosebiri in ceea ce priveste structura, marimea (intre 20 cm – 3 m) si felul de viata. Din aceasta familie fac parte atat serpi neveninosi cat si serpi veninosi cu dentitie variata: serpi cu dinti netezi fara sant, cu dinti simpli de apucat si serpi cu dinti cu sant posterior, la care cel putin unul dintre dintii de pe maxilarul superior are la exterior un sant. Dintre ei, unii sunt putini veninosi. Sunt si serpi cu dinti santuiti situati in partea anterioara a maxilarului superior. Toti sunt veninosi si muscatura lor poate avea urmari neplacute.

elaphe longissima (Sarpele lui Esculap)

Sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) a cucerit o anumita faima, ca simbol al stiintei medicale si a medicilor. Se cunoste o legenda, de pe vremea romanilor, despre sarpele lui Esculap care spune: zeul soarelui, Apollo, a fost preocupat sa descopere secretele vindecarii oamenilor. Esculap, fiul sau, numit si zeul medicinii a vazut un sarpe care cu ajutorul unor plante vindecatoare a putut sa vindece un alt sarpe, fiind bolnav. Vazand acest lucru, Esculap a hotarat sa foloseasca si el aceleasi plante si sa vindece oamenii. Asa a aparut un simbol, ce prezinta un sarpe in jurul toiagului lui Esculap si care este numit caduceu. Acest simbol la greci reprezinta bastonul zeului Hermes. Medicina are astazi un simbol cu un sarpe ce incojoara cupa, in care este pastrat veninul folosit pentru vindecare.

Corpul acestui sarpe este zvelt si are pe ambele parti ale capului cate o pata galbena. Solzii de pe spinare sunt netezi si partial patati cu alb. Pe partea dorsala, corpul sau are culoarea cafenie-deschisa, mai inchisa spre coada, iar pe partea ventrala este alb- galbuie. Linia de demarcatie dintre cap si corp este foarte putin vizibila, de asemenea acesti serpi au pupilele ochilor rotunde. Este raspandit in padurile luminoase de foioase, in locurile pietroase scaldate de soare si neumblate. Se misca incet dar elegant, si intrece in ceea ce priveste cataratul pe toti ceilalti serpi, caci corpul sau musculos si placile cornoase ventrale cu muschi ii permit sa foloseasca ca punct de sprijin orice inegalitate de teren.

Sarpele lui Esculap se hraneste cu soareci, pe care ii pandeste in fata gaurilor pentru a-i omora prin incolacire. De asemenea se hraneste cu pasari, oua de pasari, veverite, cartite si soparle. Cand se hranesc cu oua, ei lasa oul sa alunece in gatlej, iar acolo este spart datorita fortei musculare si a presiunii solului, ei inghit si resturile de coaja. Paguba pe care acesti serpi o produc prin consumul de oua, este compensata prin cantitatea de soareci si sobolani distrusa de ei.

Inainte de imperechere au loc jocuri nuptiale. Dupa ce masculul a urmarit femela si a incolacit-o, ambele animale isi ridica partea anterioara a corpului vertical, formand o figura ce se aseamana cu o lira. La sfarsitul lunii iunie, femela depune cinci pana la opt oua, in locuri afanate. Prin incolacire, serpii asigura pentru ouale depuse temperatura necesara clocirii. Toamna, din oua ies puii, care au o pata galbena pe ceafa asemanatoare cu cea de la serpii tineri de casa si lungimi de cca. 25 cm. La inceput, ei se hranesc cu soparle.

Aria lui de raspandire se intinde din Spania de Nord-Est pana in Balcani, Asia Mica, Caucaz, Iranul de Nord. In Europa Centrala se gasesc in Austria, in regiunea Passau, in Ungaria, Romania, Cehoslovacia, Polonia. In tara noastra traieste in aproape toate regiunile, de preferinta in gradini insorite, cu teren uscat, in paduri de foioase cu luminisuri, pe terenuri stancoase, pe dealuri cu vii, in zone cu vegetatie arborescenta si in ruine. Sarpele lui Esculap se misca relativ incet, dar este cel mai bun catarator printre serpii faunei noastre. Este o specie termofila, apare in luna aprilie si incepe hibernarea uneori inca din luna septembrie. Imperecherea are loc in lunile mai si iunie. Depune cinci pana la opt oua albe, alungite si striate longitudinal. Perioada de clocire este de opt saptamani.

Sarpele lui Esculap se intalneste mai ales in Transilvania, din zona de ses pana in zona montana. In functie de culori se cunosc mai multe varietati de serpi. O varietate de sarpe este cel cu pete albe ce alcatuiesc dungi longitudinale pe partile laterale ale corpului. O alta varietate este un sarpe albicios, galben-albicios sau alb-verzui, cu mici pete albe, iar limba si pupila rosii. Este intalnita si o varianta de sarpe de culoare maslinie deschisa cu patru dungi longitudinale de culoare inchisa. Mai rar intalnit este sarpele de culoare cenusie.