UNIUNEA EUROPEANA
GUVERNUL ROMANIEI
Investim in mediu. Credem in viitor.
ARIA NATURALA PROTEJATA
MAGLAVIT
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007-2013
Proiect co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala
Descrierea ariei protejate Specii protejate
Descrierea ariei protejate

Denumirea ariei/zonei protejate:  ROSPA0074 MAGLAVIT

 

Denumire administrator/custode: S.C. BUTTERFLY  EFFECT SRL

 

Suprafaţa: 3.563,6 hectare

 

Recunoaştere conform legislaţiei comunitare/naţionale (cu menţionarea actului normativ prin care s-a instituit regimul de protecţie):

Sit Natura 2000: ROSPA0074 - Maglavit, declarat Arie de Protecţie Specială Avifaunistică prin H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

Proprietatea este în prezent în majoritate privată (80%), situl fiind situat în cea mai mare parte a sa pe raza Ocolului Silvic Calafat.

Modul de utilizare a terenurilor este următorul:

-    Lacuri, mlaştini – 50 %

-    Păduri de foioase – 36 %

-    Păşuni – 12 %

-    Vii şi livezi – 2 %

         Descrierea ştiinţifică a ariei/zonei proiectului (relief, climă, condiţii hidro-geografice, pedologie, geologie, tipuri de ecosisteme, habitate / specii de importanţă comunitară etc.), cu precizarea surselor de informaţie:

Relief: Situată în partea de sud a ţării, de-a lungul Dunării, ca unitate fizico-geografică distinctă, Câmpia Olteniei dintre Dunăre şi Jiu se încadrează în marea unitate geografică a Câmpiei Române. Fiind cea mai caracteristică din tot cuprinsul Câmpiei Olteniei, Câmpia dintre Dunăre şi Jiu constituie o creaţie aproape în exclusivitate a fluviului Dunărea. Caracterul morfologic, predominant al acestui sector, îl constituie prezenţa luncii şi teraselor Dunării, la care se adaugă relieful specific de dune. Forma de relief predominantă este lunca.  În acest sector lunca se dezvoltă fragmentar în buclele meandrelor, unde se remarcă prezenţa lacurilor legate de deplasarea succesivă, laterală a cursului Dunării (Fântâna Banului, Hunia, Maglavit, Golenţi, Basarabi).  Pentru fixarea dunelor este necesară acoperirea cu vegetaţie ierboasă dar îndeosebi arborescentă (păduri de salcâm).

 

Clima: Din punct de vedere al climatologiei se relevă faptul că în toată zona sitului se întâlneşte un regim climatic specific Câmpiei Olteniei, care se încadrează în tipul de climă temperat continentală, corespunzător proceselor circulaţiei atmosferice, caracteristice situării acesteia în sud-estul Europei. Analizând pe anotimpuri elementele climei din acest sector se constată că vara se caracterizează prin temperaturi ridicate, chiar peste 40°C în lunile iulie şi august, cu secete prelungite şi precipitaţii reduse. Iarna este mai scurtă şi blândă cu temperaturii medii lunare pozitive. Primăvara, temperaturile medii lunare sunt în continuă creştere începând din martie datorită invaziilor timpurii de aer cald din sud-vast, înregistrându-se o creştere mai mare cu 0,4°C până la 0,8°C. Primele îngheţuri se înregistrează în prima decadă a lunii noiembrie. În octombrie-noiembrie se înregistrează al doilea maxim pluviometric. Numărul anual al zilelor în care viteza vântului a depăşit 14 m/s este în medie de 3 zile la Calafat. 

 

Hidrologie: Câmpia Olteniei dintre Dunăre şi Jiu este străbătută de o reţea hidrografică tributară în exclusivitate fluviului Dunărea şi realizează o densitate medie de 0,17 Km/Kmp. La aceasta se adaugă şi diversele unităţi lacustre din lunca Dunării şi din câmpia propriu-zisă. Sub aspect limnologic, existenţa lacurilor naturale din sit este determinată aproape în exclusivitate de reţeaua hidrografică, care le-a asigurat atât originea cât şi evoluţia. Astfel în Lunca Dunării, pe fostul curs părăsit al Dunării (pe locul unor meandre sau braţe părăsite), în sectorul Cetate-Calafat se întâlnesc: 

- lacul Fântâna Banului cu o suprafaţă de 310 ha şi adâncime de până la 2,6 m, în prezent amenajare piscicolă; 

- lacul Maglavit cu o suprafaţă de 48 ha şi adâncime până la 2,4 m;

- lacul Golenţi cu o suprafaţă de 165 ha şi adâncime de până la 3,2 m, transformat în ultimul timp în amenajare piscicolă. 

 

Geologie: Sub aspect geologic, întreaga zonă s-a format pe tiparul morfo-tectonic al depresiunii subsecvente Severin-Calafat-Bechet, care a influenţat sensul de curgere şi a mărit, pe dreapta, acţiunea de eroziune a fluviului.Geneza Luncii Dunării se înscrie în etapele de formare a Văii Dunării inferioare, care se suprapune peste formaţiunile fluviolacustre acumulate în fostul lac din Bazinul Pontic, care a început să se retragă din vestul Olteniei. Începând din pleistocenul inferior odată cu accentuarea mişcărilor de înălţare a Piemontului Getic, Dunărea a început să-şi adâncească cursul, iar în holocen se formează prin acţiunea de eroziune şi acumulare lunca şi delta în strânsă legătură cu oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. Cele caracteristice luncii sunt depozitele fluvio-lacustre villafranchiene cu care s-a încheiat colmatarea Lacului Levantin peste care s-au depus formaţiunile de luncă formate din mîluri argilo-nisipoase, nisipuri, argile, lutruri nisipoase acumulate în urma inundaţiilor repetate ale fluviului.

 

 

 

Vegetaţia: Este dominată de cea de stepă uscată din zona vest Calafat, cu puternice influenţe antropice. În zona de vest a municipiul Calafat se găsesc terenuri cultivate. Cea mai mare parte a teritoriului este cultivată în general cu păioase (grâu şi secară) şi porumb, dar există şi multe plantaţii de tutun, şi floarea soarelui.
In zonele mai umede se găsesc frecvent pâlcuri de plop (Populus nigra, Populus alba), iar în unele locuri pâlcuri de salcâm (Robinia psudacacia) pe nisipuri. Cea mai mare dintre acestea este pădurea de salcâm din zona Mânăstirii Maglavit.
Pe terenurile nisipoase din luncă se întâlnesc spercii xerofite de origine euro-asiatică ca: Bromus sterilis, Bromus tectorum, Carex precox şi Poa bulbosa.
Zona se caracterizează prin terenuri nisipoase cu vegetaţie psamofită.

     

Principalele calităţi pe care le are aria protejată Maglavit sunt următoarele:

 

 

-     diversitatea speciilor; 

-     posibilitatea de monitorizare a speciilor avifaunistice, sedentare şi de pasaj, a speciilor declarate monumente ale naturii, si stabilirea efectivelor care constituie monumente ale naturii; 

-     prezența zonelor umede şi a condiţiilor naturale din habitatele acvatice;

-     prezenţa unor areale de reproducere; 

-     prezenţa unor areale de hrănire;

-     prezenţa unor areale de odihnă; 

-     accesibilitatea pentru educaţie, turism şi recreere.

 

 Principalele referinţe bibliografice care cuprind descrieri ale ariei sunt  următoarele:

     - Antipa Gr. 1910. Regiunea inundabilă a Dunării. Academia Română Bucureşti.
     - ARDELEAN I., BĂNĂRESCU P., BREZEANU GH. 1967. Limnologia sectorului românesc al Dunării. Edit. Acad. R.S.R. Bucureşti.
     - Bazilescu. E., Sorescu. C., Cruce. M., Popescu. M. 1980. Catalogul sistematic al colecţiilor de vertebrate din Muzeul Olteniei. Ştiinţele Naturii Craiova: 321-338.
     - BREZEANU GH., CIOBOIU OLIVIA, ARDELEAN A. 2011. Ecologie acvatică. Editura Univ. V. Goldiş Arad. 411 pp.
     - BOTNARIUC N., TATOLE V. 2006. Cartea Roşie a Vertebratelor din România, Edit. Academiei Române Bucureşti.
     - CIOCHIA V. 2001. Aves Danubii. Păsările Dunării de la izvoare la vărsare, Edit. Pelecanus Braşov.
     - Cioboiu, Olivia. 2002. Gastropode din zona inundabilă a Dunării (Sectorul Cetate – Bistreţ). Oltenia. Studii şi comunicări – Ştiinţele Naturii, XVIII: 117-122.
     - Coteţ P. 1957. Câmpia Olteniei. Editura Ştiinţifică Bucureşti: 175.
     - MUNTEANU D. 1991. Date asupra cuiburilor de barză (Ciconia ciconia) din Oltenia. Buletin de informare, vol. 3 : 13.
     - MUNTEANU D. 2006. A.I.A. din România (Documentaţii). Edit. Alma Mater Cluj
     - PAPP T., FÂNTÂNĂ C. (editori) 2008. Ariile de Importanţă Avifaunistică din România. Publicaţie comună a Societăţii Ornitologice Române şi a Asociaţiei Grupul Milvus.
     - Pârvu C. 1980. Ecosisteme din România. Editura Ceres Bucureşti.
     - PLENICEANU V. 2003. Lacuri şi zone umede. Edit. Universitaria Craiova: 207 p.
     - SIMIONESCU I. 1983. Fauna României. Edit. Albatros Bucureşti.
     - TOMESCU VIORICA 1998. Lunca Dunării – Sectorul oltean. Edit. Sitech Craiova: 210 p.