UNIUNEA EUROPEANA
GUVERNUL ROMANIEI
Investim in mediu. Credem in viitor.
ARIA NATURALA PROTEJATA
MAGLAVIT
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007-2013
Proiect co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala
Descrierea ariei protejate Specii protejate

Misgurnis fossilis (tipar)

Misgurnis fossilis (tipar)


Specie vulnerabilă.

          Descrierea speciei: corp slab comprimat lateral, de cca 20-25 cm lungime, spini branhiali 14, mustăţi 3 perechi; dinţii faringieni pe un rând (11-14), marginile pedunculului caudal formează câte o carenă; variabilitatea redusă.

Misgurnis fossilis (tipar)


Biologia, ecologia şi situaţia speciei

          Aria de răspândire: Europa, din Franţa până la Volga; lipseşte din Anglia şi Scandinavia, iar în Croaţia, Spania şi Italia a fost introdus. În România se găseşte în majoritatea apelor stagnante colinare şi de şes până în apropierea zonei montane. Dunăre şi zona inundabilă, Delta Dunării.

          Efectivul: cca 100 exemplare.

Reproducere: se reproduce în martie-iunie, o femelă depune 100.000-150.000 nicre pe vegetaţia acvatică; incubaţia durează 7-8 zile la 150C, larva măsoară 5 mm şi este prevăzută cu branhii externe. În perioada de reproducere la masculi apar tuberculi pe radiile pectorale.

          Este mai rar întâlnită în complexul de lacuri din zona Preajba.

          Regimul alimentar: spectrul trofic este variat, de la plante acvatice şi detritus vegetal la nevertebrate bentonice.

          Biotopul: specie dulcicolă, preferă apele stagnante sau cu un curs lent, cu fund mâlos; când bălţile seacă ţiparul se îngroapă în nămol, până la cca 20 cm adâncime făcându-şi o cameră mai largă unde stă încolăcit şi protejat de mucus împotriva deshidratării, iar pentru respiraţie aceasta comunică cu exteriorul printr-un orificiu îngust; peştele îşi reia activitatea acvatică la o nouă inundare, fapt observat mai ales la puietul eclozat în revărsările Dunări, în timpul verii după secarea apelor; este sensibil la scăderea presiunii atmosferice, astfel că înainte de furtuni urcă la suprafaţă, precum şi la poluanţii acumulaţi în sedimente.

          Factori de ameninţare potenţială:  restrângerea şi degradarea habitatelor acvatice; pescuitul sportiv având o valoare indirectă fiind folosit frecvent ca momeală vie la pescuitul somonului, caz în care ţiparul se pescuieşte cu vintere cu ochiuri mici.

          Măsuri de protecţie existente: Protejată prin Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna – Anexa 3, Directiva Habitate (Anexa 2), Lista Roşie IUCN (NT), Lista 462 (Anexa 2), Lista Roşie RBDD (specie periclitată - R), OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

          Măsuri de conservare propuse: respectarea legislaţiei în vigoare, păstrarea unor condiţii cât mai naturale în zonele umede, combaterea drastică a braconajului, obligativitate de a epura apele reziduale.