UNIUNEA EUROPEANA
GUVERNUL ROMANIEI
Investim in mediu. Credem in viitor.
ARIA NATURALA PROTEJATA
MAGLAVIT
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007-2013
Proiect co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala
Descrierea ariei protejate Specii protejate

Dendrocopos syriacus

Ciocanitoarea de gradini

Dendrocopos syriacus (Ciocanitoarea de gradina)

Dendrocopos syriacus face parte din Familia PICIDAE, Ordinul PICIFORMES.

Sunt păsari de mărime medie sau mică. Se hrănesc mai ales cu insecte care traiesc  pe sau sub scoarta de copacilor şi cu larvele lor, pe care le prind cu ciocul lor puternic sau cu limba lungă şi lipicioasă. Când se caţără pe copaci se folosesc de coadă pentru a se sprijini. Majoritatea speciilor, atunci când işi stabilesc teritoriul primăvara ciocănesc rapid crengile uscate , trunchiurile copacilor sau stâlpii de telegraf. Penaj deseori viu colorat, majoritatea masculilor având roşu pe creştet. Zbor ondulatoriu (cu excepţia cicănitoarei negre), aripile fiind complet stranse pe corp după fiecare serie de bătăi de aripi. Trăiesc mai ales în păduri, dar unele specii pot fi adesea văzute şi in regiuni mai deschise. Toate cuibăresc în arbori şi cu excepţia capîntorturei, fiecare pereche îşi sapă aceste cuiburi cu ajutorul ciocului (de obicei un nou cui în fiecare an). Depun 4 – 8 ouă albe. Aproape toate speciile sunt sedentare.

Dendrocopos syriacus (Ciocanitoarea de gradina)

 

Trasaturi

Ciocul este zvelt şi întins. Scapularele sunt albe, benzile de pe remige late, traversând în continuare ambele steaguri. Tetricele anale şi subcodale sunt de culoare roz până la roz deschis;aceiaşi culoare se gaseste şi pe pântece dar numai puţin şi spălăcit. Retricele sunt negre, perechea externă are vârfuri albe înguste şi una până la două albe subapicale apropiate, pe ambele steaguri sau numai pe cel extern. Partea de dedesupt albă murdar, cu o nuanţă brunatică. Pe flancuri şi pe gambe este mai mult sau mai puţin striată longitudinal, de – a lungul rahiselor cu negru sau brun negricios şi uneori cu benyi mai mult sau mai puţin aparente albicioase. Perii nazali albi sau alb – gălbui. Fruntea brunatic – albicioasă la baza ciocului trecând spre creştet în alb – gălbui murdar. Partea superioară de un negru mat, masculii prezentând pe ceafă o bandă transversală rosu – carminie, lată de 8 – 12 mm. Femela este la fel ca masculul, doar negrul ceva mai palid, in deosebi pe remige, lipsind banda roşie de pe ceafă. Păsările tinere sunt roşii pe partea anterioară a capului, partea posterioară este neagră. Partea anterioară a pieptului are de cele mai multe ori o banda roşu deschis, mai mult sau mai puţin lată şi mai mult sau mai puţin pronunţată. Coada are 12 rectrice care sunt de culoare neagră, pe partea inferioară cu o nuanţă brunatică, întunecată.

Răspandire

Sud – Estul Europei.

Habitate preferate

Diferiţi copaci bătrâni de prin curţi şi grădini : duzi, nuci, plopi piramidali, platani şi pomi fructiferi.

Hrana

Se hrănesc primăvara şi vara exclusiv cu difericte insecte (fluturi, omizi, larvele, viermi), iar toamna şi iarna cu vegetale.

Cuibarit

Cuibăreşte în apropierea caselor, în diferiţi copaci bătrâni de prin curţi şi grădini. La sfărşitul lunii aprilie femela cloceşte deja oăle care sunt în număr de aproximativ 5 din care la începutul lunii mai deja ies pui. De remarcat este faptul ca amîndoi părinţii hrănesc puii, masculul mai des ca femela, iar dimineaţa hrănirea este mai intensă.

Migratie

Nu migrează, o putem considera ca o specie domesticităl a fel ca si vrabia de casa.